De la arhitectură la patrimoniu

Pe lângă povestea complexă a familiei Chrissoveloni ce a marcat istoria conacului, clădirea în sine a fost un factor important al renumelui pe care acesta l-a avut până la începutul secolului XI.
Inovații ce ni se par nerealizabile pentru anii 1890 (când a fost construit conacul): încălzirea prin pardoseală, închiderea terasei cu sticlă ce se glisa, printr-un mecanism aflat la subsol, din podea vertical în sus, apă curentă, tuneluri subterane și în exterior o pistă de bowling și terenul de tenis acoperit (primul din România), au atras atenția și unei echipe de studenți și profesori la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, sub forma workshop-ului „Întâlnire la Palat”.
Pe 31 august, echipa Euroscola CNSH și Irina Gudană, fondatoarea proiectului, au organizat  activitatea „De la arhitectură la patrimoniu”.  În cadrul acesteia, participanții au fost împărțiți în 3 workshop-uri diferite ținute de studenții la arhitectură. Studenții au făcut un tur al conacului, cu informații ce țin de procesul de transformare prin care a trecut conacul din momentul în care a fost construit, trecând prin ambele războaie mondiale și perioada comunistă, până astăzi.
Deși a trecut prin numeroase transformări și procesul de degradare atinge noi cote de la o zi la alta, potențialul există și echipa din spatele workshop-ului „Întâlnire la Palat” cercetează istoria conacului ca și clădire pentru a putea fi reclasat în grupa valorică A, astăzi fiind în grupa valorică B. Elemente ce țin de arhitectură și infrastructură sunt, unele foarte rare (închiderea terasei cu sticlă), acestea devenind  factori importanți în demersul reclasării Conacului familiei Chrissoveloni, dar și în susținerea valorii de patrimoniu a obiectivului ales de echipa Euroscola CNSH.